s-a stins definitiv urletul soarelui
iar luna își cântă ironic infidelitatea pe versuri
soresciene
poate în definitiv e o continuare dincolo de
pata neagră a pleoapelor - doar am
înjunghiat de atâtea ori întunecata mătase
lucioasă a morții

luna își cântă arhaic infidelitatea pe versuri
argheziene
tatuându-și la marginea șoldului un plug ruginit
s-a stins definitiv țipătul ascuțit al soarelui
poate în definitiv mai e ceva dincolo de
duplicitatea cerului - doar am ars pe rug de mii de ori
vrăjitoare senzuale din salem

luna își dansează concupiscent infidelitatea pe versuri
stănesciene
pulpele iau forma amantului elegant nocturn
soarele și-a stins definitiv grohăitul răgușit al
razelor
..................................................
apoi
luna își apleacă lasciv sânii pe coapsele soarelui

poate în definitiv mai e un început o troiță
un strop de făină în pumnul strâns-colivie al
cerului...