Nostalgic mă aplec pe fereastră
Văd cum locomotiva tună aburi
Ca un cazan în clocot de rai
O femeie mătură plicuri de cauciuc
Lăsate de mașini lângă bordură

Nostalgic anotimp de somn între ziuă
Când tace absurd cuvertura mea de piele
Mă cutremură gândul singurătății totale
Și rânjetul cadavrului case de lut
În albele visele mele

Nostalgic adulmec umbra iubitei de carton
Din cercul lanțurilor de cretă centenară
Răstignită o găsesc în vocabularul faptelor ascunse
Nostalgic mă aplec pe fereastră
Într-un tren ce tună aburi