a fost ger peste noapte

făceam rotocoale mici cu mâneca
poate să văd
aleea goală
mi se făcuse frică
de
alzheimer & scleroză în plăci & incontinență urinară
de singurătatea unui geam
îmbâcsit de
mult prea multă tristețe

lumina nimănui
ținea liliacul
cu un ciorchine uscat
negru
ca pe-un felinar
al mizeriei verii trecute

în atâta liniște
ceva vorbește continuu
din spatele amintirilor dizolvate
într-o confuzie
sărată

brusc
m-a invadat pofta de ciocolată
linsă pe degete
știu
clar
n-a venit ziua care
să anuleze furia ritmul
puterea
lui Vreau

sunetul ăla strident din capul meu
deveni
scrâșnetul roților accelerând

pe șosea