vor veni zăpezile vor veni
mâna mea lipită de geam luminându-ți drumul spre casă
peste colinele gândului tău apune soarele
ia piatra aceasta albastră arunc-o în apele tremurătoarelor nopți despletite
va ninge apoi necuprinsul

noi oamenii aceștia vii oamenii aceștia liberi
odihnindu-ne în ochii celor muriți timpuriu
deschidem cuvintele îmbrăcăm haina de sărbătoare a însingurării
cântăm despre efemere inutile treceri
din pământuri se aud acorduri de harpă

vor veni zăpezile vor veni
imaginare bărci ne vor duce departe
în penumbră se vor naște neauzite de nimeni dureri
tot în penumbră se vor întoarce

se zbat în tâmple ninsori
se caută prin lume izvorul

un țipăt de pasăre neagră odihna lumii sfârșind

în dăltuiri de piatră ascundem rana sângerândă a unei alte absențe
ne îndreptăm spre ținuturi îndepărtate ne răscolim zadarnic lutul
în amurguri incerte pustiului îi vom dărui încă un nume

vor veni zăpezile vor veni
cetăților noastre alte începuturi