O stare ciudata de colivie
ma inconjoara cu imaginea ei,
pereti invizibili care-mi rapesc Viul
condamnandu-ma la un cerc inchis.
Lipsa de aer, lipsa de foame,
timp aruncat pe fereastra
ca un simplu gunoi prezent.
Ocup spatiul dar spatiul nu se ocupa de mine
simplu obiect vegetarian.

"-Mefisto vino sa-ti vand sufletul
iti asez la picioare constient
ceva inconstient.
Vreau sa creez ceva, intelegi?
"-Mefisto! aduna-ti puterile si ia-ma
poate in sfera ta reusesc sa invii.
Voi revedea copacii
si am sa iert oamenii
pentru existenta lor.
"- Mefisto! vreau sa-ti daruiesc
ceva inexistent
ochiul meu interior
fara de care par ca exist
dar care
fara mine
ar exista intr-adevar.
"-Mefisto! Mefisto!
ia-l cu tine
curata-l de mizeria cuburilor
cu rotunjimea abstracta a planetelor
si reda-mi-l apoi
PUR.
Chiar daca voi fi
singurul ochi interior
afisat Soarelui.
Doar asa vor vedea
aceste stanci si mlastini
in mine
creatia ta.
"Mefisto! Ajuta-ma!"