Grădinile aranjate
Se destrăbălează
În nebunia sălbăticiunii
Care sunt eu.
Grebla secera minunile ca pe ace de fier,
Și aranja straturile pamântului meu în versuri.
Coasa tăia firele mele în patru distanțe cardinale
Și sapa, ah, sapa ce mai fora în mine după
Substanță piromană…
Speriindu-mi țoți vizitatorii obișnuiți.
Nimeni ca mine nu există
De când pe tine,
Zmeu, gryphon sau suculentul meu paradoxal,
Nu-l credeam a mai exista
În starea pur vegetativă,
În starea de azur zburător spre mâine.
Să zbor
E inutil
Într-o pană.
Culorile mi s-au dezordonat demult
Iar grădina mea e junglă
Sau deșert