azi îmi picurã otrava în cuvinte rostite

din reþete de medicamente ºi-mi îndes

iubirea goalã în buzunarul de la vesta verde;

de ce-ai plecat aºa departe, mã întreb retoric

clãdind împrejuru-mi firave ziduri din urmele tale.

ne iubeam adânc ºi precum scoica ce naºte perle

din firul de nisip te închideam în mine

sperând cã vom rãmâne mereu pãtrunºi de iubire.

dar ce sã zic, n-a fost sã fie! iar azi îmi petrec

viaþa ca o scoicã goalã bãtutã de val la

marginea mãrii; de m-ar culege cineva

ºi m-ar face-un colier aº plânge iar ºi mi-aº dori

sã nu mai am inima atât de goalã.