când am auzit bocancii tăi in prag
lovindu-se unul de altul
parcă vedeam cum zăpada cădea
pe preșul de la ușă
in avalanșe
turbioane de zăpadă
nămeți hălci întregi bucăți de ghețari
de pe bocancii tăi grei
apoi cheia învârtită în broască
o dată de doua ori
de trei
m-am aruncat in vioară
asta am făcut
trebuia să mă ascund
venisem să fac nu să desfac
să aduc nu să iau
ce ți se furase demult
ai pășit pragul
ți-ai atârnat pufoaica in cuierul pom
nasul tău dogorea din obraji ieșeau flăcări
albul ochilor tăi aburit
ai ciupit coarda sol
m-am zăpăcit eram să nasc în pântecul de paltin
gemeam ca antonio pe patul morții
la cremona când răsăreau ghiocei pe malul râului po
arcușul a trecut peste creierul meu
unul după altul lobii s-au deschis
ca două buchete de crini albi imperiali
strânse la pieptul aceleeași mirese
mirosea ca în altar
a tămâie și ceară
dincolo de zid se jucau copiii
se băteau cu bulgări țipau ascuțit
făceau îngeri în zăpadă
obrajii lor imbujorați ochii sticloși
crud tandru ai ciupit coarda
eu în vioara ta
nășteam un ou el năștea altceva
apoi m-am transformat în pasăre
și am zburat acasă înapoi
fără să mă auzi fără să mă vezi
te-am părăsit din vioară
când coaja s-a crapat
și din ou a ieșit
al nostru fiu
johann