amiaza tandră se răsfață-n rouă
si-n moș-crăciuni escaladând fațade
de case-n care nimenea nu șade
din vechea noapte până-n noaptea nouă

nu-i nici picior de om pe sub ferestre
cu pleoape coperite de obloane
doar umbra zilei spartă în coloane
și broderii și iedere rupestre

dansează-n ritmuri ce purced din nouri -
ce voluptuos prin vinul de mătasă
lumina intră rubinu în casă
reconstruită numai din ecouri -

e-o pace în război, care se lasă
iubită-n fuga-i, ca un cal de rasă