Are să participe la coride o vreme doar – așa și-a promis:
Are să participe până o să moară el, taurul ori el, toreadorul
ori până o să se plictisească.
De plictisit însă nu se va plictisi niciodată.

Se tot plimbă din haine de taur în blănuri de toreador
Și se tot înfășoară în prosoape roșii cu spade vechi
Se tot urcă în arena goală ca să vadă totul
Nimic nu e de văzut când el e acolo.

Uneori i se întâmplă să fie și om și animal de-odată
Se întâmplă rar și, mereu,
În ziua următoare se poate citi pe prima pagină a ziarelor:
Despre cel care se întărâtă cu gânduri roșii sau
Amănunte privind coarnele lui albe și pantofii lui negri sau
Cui îi aruncă floarea în tribună și cui praf în ochi cu copita din spate?
De bucurat, nu se bucură de nici un succes.

Casa lui îl primește mereu, când la masă, când la păscut

Toreador, a avut o iubită. Ea l-a iubit.
Tot ea l-a părăsit când, taur fiind, a văzut în ea doar o pânză roșie
Fluturând în mintea lui și-n ochii lui rotunzi, și mari.