iubesc printre pietre

deschid orașul în fiecare dimineață
cu versuri de michaux
din mine crește umbra copiilor
fără să le cunoască destinul
copacii se scutură de nebunie


pietrele devin mâini


adun cu grijă aer în inima dreaptă
respir dinăuntrul orașului
îi pipăi catacombele
aici poezia e un lux interzis


din mâini îmi curg oameni


trebuie să stau chircită
cât mai aproape de centru
să nu mor înaintea poeților
să nu treacă prin mine
trenul de oase





Paris, Saint Germain-des-Pres, joi, 14 dec