Privesc zadar in noapte
La steaua care s-a apris
O inima poate s-a stins
Cand tu imi cânți in șoapte

Când noaptea albă se ridica
Si răsuflarea-i tot mai rece,grea
Eu gem si țip si plâng de frică
Noaptea e sus cu viata mea

Făclii ce fug încet spre cer
Când tu imi plângi de milă
Ne arde-al iernii rece ger
Si nimeni nu-i de vină