deconspirarea se produce lent spre coroziune
mi se pare că viteza care împinge serul acesta în mine
e din ce în ce mai mare
un instrument de scriere mi-ar trasa extremitățile umflate
cu mult dincolo de periferia care
nu mi-e rușine s-o spun în sfârșit
doare

mă feresc să beau veninul acesta pus pe masă
de dărnicia neghioabă a mutațiilor
din ce în ce mai fine
ale simțurilor
de multe ori după ce râd caut să văd dacă n-a ieșit din mine
lichidul incolor îndesat cu o zi înainte

și la ce-ar folosi transfuziile astea dacă în sine
nici măcar un metru parcurs nu mă face să râgâi
de satisfacția care mi-ar tăia căile respiratorii
cu o pojghiță sublimată de lestul organic

chiar dacă aș reuși să zbor cred
că o singură răsuflare m-ar trânti de pământ
la gândul că-mi scapă ceva din ce strâng ca un avar
din mătreața munților de timp care se strecoară
prin găurile unei mașini de tocat

iar durerea devine un instrument de masticație
zâmbetul se întinde ca un kitch ce-ascunde
pictura originală
deși până la urmă vopseaua se scorojește și
mai hâd îmi împreun excesele

îngrozit de înmulțirea efectelor organice
privesc injecțiile căzute din mână
oare ce s-ar întâmpla dacă azi m-aș ascunde
într-o mediocritate fără lichide