Printre tinereți oprite,
femei în devenire, clădite în sâni din doi în doi,
Surdomut la orice mângâiere
călărind dorințe de sultani la galop,
Mâncând din potcoave căpestre de picioare spălate cu păr,
Ca un câine lingându-și cușca mai mult decât osul,
cu lanțul plin de neplecări uitate,
trăiește -
închis în neputință cu mâinile mereu cuminți
plămădind buze spâne,
înfipte în dinții strânși în fugi de împreună,
sfărâmând limpezimea bolții,
din mugurii mânecii,
atunci când descântecul
frânge urma de îngustare a cumințeniei trupești,
spre eliberarea de agheasmă
scursă din potirul minunii de a plânge de bucurie
peste lumina încovoiată înspre rădăcinile inimii.