tipa avea o coafură f dulce.
datorită părului îi ignoram fixațiile verbale,
cum gesticulează, accentul de filo, umerii goi.

am pregătit casetofonul, o rog să-și deschidă gura,
să-mi vorbească despre hanne hukkelberg
și să evite o criză de personalitate.

albastrul ei clinic mă neliniștește.
tipa e o cameră de așteptare cu scăunele de plastic
și pahare de unică folosință.

sunt curat, dar greoi în preajma ei,
un mic dejun sănătos - fibre, minerale, vitamine, carbohidrați.
o dimineață răcoroasă, aseptică în preajma ei.

ai putea să crezi că uneori șoseții mei își vorbesc unul altuia?
și degetele la fel.

te cred, fetițo, dar tu ești mai vogue de-atât.