Eu sunt colina aurie ce de soare e iubită.
De un vultur sunt păzită ca să nu fiu eu răpită,
de un rege rău, hain care vrea sa-mi bea din vin.
Viile le țin la soare, le-am umplut cu strugurei
și apoi i-am copt pe ei.
I-am stropit cu ploaie buna
și le-am pus câte-o cunună
ca să fie ei păziți și de Dumnezeu iubiți.
M-am acoperit cu iarbă și cu flori înmiresmate,
fânul iute l-am cosit să am vreme de iubit.
M-am urcat în meri în grabă merele să le-ndulcesc,
peri și pruni am înflorit căci pe oameni i-am iubit.
Pepenii i-am copt la soare
și-n grădină fiecare de la mine fructe are.
Ploițele mă iubesc, peste mine arcuite
stropesc roadele iubite,
și-mpreună peste sat am cântat.
Și așa din dimineață până-n noaptea cea târzie
am trăit cu Dumnezeu ca să-L lăudăm mereu.
În Inimă la Hristos, ne-am jucat așa frumos...