Sunt un izvoraș senin, iute plec și iute vin.
Florile eu le alin, iar când albinuțe vin
le sărut, le ocrotesc și miere le pregătesc.
Le aștept c-un păhărel pun puțină apă-n el
De la flori i-au zahăr bun și-mpreună eu le pun
Apoi le amestecăm și-albinuțelor le dăm.
Ele râd se joacă-n soare, veseli suntem fiecare.
De pe stânca cea mai mare dacă mă arunc în soare
mă împart în raze multe și-n cuvinte luminate,
apoi povestim de toate, despre luna argintie
și colina aurită, despre marea-ntunecată ce cu stânci e ferecată.
Serile le prind în brațe și ușor le ocrotesc
Cu luna eu strălucesc și în șoaptă îi vorbesc.
Tot săltând din munți în vale am cântat și am dansat
Și așa din dimineață până-n noaptea cea târzie
am trăit cu Dumnezeu ca să-L lăudăm mereu.
În Inimă la Hristos, ne-am jucat așa frumos...