Þii minte când ne-am ascuns sub pașii unei ninsori?..
Gândul tău rămăsese aninat de tâmpla mea amară,
În jurul nostru se zgribuleau atâta înfiorare și culori..
Mirat,tu căutai în palma mea neliniști reci de seară.

Deasupra noastră tresăreau îngeri în somn...îi auzeam
Foșnind străini din aripi,picurând somnoroși asfințire
Spre stele...te simțeam senin...eu?...nu,nu plângeam..
Dar prin obraji și gene iarna noastră transpira iubire...