Suflete ieși odată!
Mergi tu
pe unde nu mai putem merge-mpreună,
umblă tu
fără să-mi mai tremuri în mână.
Ieși suflete, ieși!
Dă un ocol prin copilărie,
Sărută-mi mama,
Sărută-i sânul
Preaplinul.
Soarbe tu lapte nins,
Vis,
Boabă de sfârșire
Pe zâmbetu-mi stins.
Cațără-te-mi pe tuleie,
Gâfâind,
până la prima-mi femeie.
Pătrunde-o cum am făcut-o
de-atâtea ori împreună,
sfiire nebună.
Plutește-mi pe mână,
Învârte-te pe inelar,
Oval,
Amar.
Sărută femeia ce-mi născu prunc
Să ne ierte de zbor,
De fior,
De mor.
Ieși suflete, ieși!
Lasă-mi drumul drept,
Înțelept.
Și când mâna nu mi-o mai tremura,
Ascultă-mi porunca!
Să-mi sădești prunca
În piept.
Să vadă ea ce n-am văzut noi,
Noi amândoi.

Pan
13.07.2002