ai construit cu fiecare cuvânt nerostit
o cetate
dar zilele s-au dus în jurul lumii
zmei de hârtie

pașii noștri s-au pierdut
în tencuiala zidurilor
s-au destrămat încet
de parcă erau secunde
cu puls de lut

cine ești tu
de-mi zidești ducerea
în rugină?