să supraveghez victimele e ca o obligație de a mă mirosi
după ce mi-am analizat arma cu care ameninț
sau mâna cu care mă scarpin undeva
excitat de dreptul de a nu face reverențe nefericite
revoltei înfundate în fiecare agresat

o sarcină rotundă se rotește prin pântecele
indivizilor care mă privesc până încep să le pocnească
vinișoarele pe față și să inunde gresia
apoi degajez masa
coagulată

rânjetul meu rece lucește ca un film pe pânza ruptă
a unui cinematograf în aer liber
prin găurile strâmte țâșnesc fascicule
care privesc copacii din jur
păsările trecând razant
niște țânci pe rotile
un pepsi rece pe barul unei pizzerii goale doar cu un televizor
mototolind seara ca pe-un staniol de ciocolată

se vede libertatea printre frunzele ude sau printre dinții mei cariați
ochi îngroziți mă privesc cum pocnesc de libertate
în fața celor sechestrați sau
în mintea lor ca un pepene prea copt
la fiecare grimasă a mea li se scurg hormonii
prin toate orificiile
de parcă sunt personaje de pissing porn

păpușile din instictele lor devin inerte iar eu
ameninț ridicol până când nimeni nu mai e atent
fețele li se destind zâmbetele încolțesc forțat
ca după o partidă nereușită de sex se ridică timizi
îmbrățișându-se