Eu sunt cel cu liniște firavă
și cu dimineața la rever,
cu privirea rece și hulpavă
și cu pile mari în iad și-n cer.

Tu ești dumnezeul de serviciu
cand aplic, bezmetic sau lucid,
cumpăr lumânările din viciu
și clădesc biserici când ucid.

Iată, lumea stă să moară, tristă,
pune tu o cărămidă gri,
eu aduc cimentul în batistă
sa clădim o altă lume, știi

Că din zei uciși se face coasă
și din amintiri pământ de flori ?
uneori mă frigi, de prea frumoasă,
alteori mă-ngheți și mă omori.

Eu sunt turlă, tu ești amfiteatru,
eu sunt prinț, tu miruiești cezari -
trei e sfânt fiindcă urmează patru,
eu sunt turn cât îmi prăsești zidari