nu se mai poate face nimic

când totul se prăbușește în ochiul deschis
să te simți iubit de jur-împrejur
fără să ai nevoie de vreo evidență

fără a rupe din scoarța copacilor
o fâșie să-ți acoperi
gaura din piept

ca și cum n-ai face decât

să-l iubești pe cel de lângă tine așa cum e el,
peste tăietura din suflet și trup
adormită

sub un strat de iertare
ca pielea
crescută în urma unei arsuri