Ziua de astăzi e mult mai frumoasă;
înaltă și zveltă, cu poalele-n brâu,
trece sărind peste toiul amiezii,
și parcă-nălțată pe vârfuri,
cu patimă sărută cerul,
spre care visează de mult muritorul
Soarele încă se ține-n tării,
și-i mai caldă și limpede ziua,
pentru care ferestre și uși se deschid,
și ca oaspete-ar vrea s-o primească.

Adio și ploaie, și vânt, și furtună,
transparența-i stăpână azi peste lumi;
moții se scoală să-și ungă privirea
cu splendoarea luminilor ei,
încercând să-și recapete vederea
și din somn încercând să tresară
doar pentru ziua aceasta a...bunei vestiri.

Dar iată că vine și pasărea serii,
cerul e roșu; un roșu ciudat
incendiază visările noastre sărace,
și pasărea serii se zbate-n amurgul
căzut peste lume ca o baltă de sânge,
semn că undeva, la margini de timp,
cineva a ucis, a-nfipt cuțitul
în inima acestei zile,
care semăna cu-o mare înviere,
cu-o icoană plină de minuni,
cu-nțelesul dintr-o grea tăcere
și cu pacea după mari furtuni.