avem o lume duios-găinofobă ar fi nimerit
să îmbrățișăm în pace frumusețea ei paranoică
pe urmă să galopăm vulturi pe curcubee
dar tu nu și nu
că ne împiedicăm de găini triste
că nu putem vezi doamne
să vedem decît ochelarii ei
domestic-nenorociți

aștept un așa-zis deranj mai mare de la tine
de altfel poți fugi dacă așa e jogging-ul dar
nu uita de fair-play ști că mi-e albastru
cînd lipsești fac pe adormitul
vesel risipitor

tu nu poți dărui fiind mai puțin decît ai reuși
iar el fiind mai mult probabil un închipuit
eu sunt ceea ce sunt un incredibil
dar adevărat

îmi plac găinile sublim cuibărite în
gratiile lor grațioase
păsări-colivii cu ușa deschisă
ele stau liniștite uitate de vii
stau pe baricade niște cloști distinse
ne spun că sunt mici sau că nu contează

sunt și eu un distins poftim
stau între găini pip o țigare trist-masochistă
e fum se mai cîrîie ici-colo în tăcere
se zboară un fel de pet interior
apoi se închide tandru ușa
văd că vă e frig în voi
văd că nu mai puteți

mîine va apărea pe nori
un cocoș uriaș
o să vă ploaie peste pene
dar ciuguliți mai departe

măcar atît să vă mîngîie