cerul cafeniu învăluie
chipul dezolant al dimineții
străpunsă de soare nasc umbre
din pământul uscat al ființei
buzele-mi mușcate sângerează
cuvinte nerostite, cuvine adânci
ochii încleiați de nou născut
flori de gheată
ce se deschid spre orașul arid
ziua crește scriind în forme fixe
despre diminețile café au lait.