Azi sfera ta nu este nici elipsă,
Nu e nici prsmă, cub sau piramidă,
E-un amalgam ce-n el ar vrea să-nchidă
Tot ce-a închis și tot ce are lipsă.

Te-neci încet și vrei ca o eclipsă
Să-ți lumineze viața, pașii, drumul.
Nu vezi că anii-ți sunt mai toți ca unul...
Azi sfera ta nu este nici elipsă.

Hai, lasă viața floarea să-și deschidă!
De ce nu vrei să lupți? Hai, luptă, speră!
Nu vrei să vezi că viața e o sferă,
Nu e nici prismă, cub sau piramidă.

Þi-e inima tăiată și aridă,
E cui de-argint înfipt prea strîmb în vreme,
E-o gură amputată care geme,
E-un amalgam ce-n el ar vrea să-nchidă...

Tu nu mai vrei dar încă este chip să
Aduni în ea speranțe, dor nu silă,
Să aibă, ca în visul de copilă,
Tot ce-a închis și tot ce are lipsă.

Tot ce-ai închis și tot ce mai ai lipsă,
E-un amalgam ce-n el vrea să te-nchidă,
Nu ești nici prismă, cub sau piramidă,
Azi, dragă sreră, nu ești nici elipsă.