floarea stâncilor umbra codrilor
cine te culege noaptea pe răcoare
soare când apune răscolind frunzișul
piepturilor noastre flacără născând

zburătorul negru urma când și-o pierde
umedă privire peste chipul tău
floarea stâncilor umbra codrilor
nimeni nu te are nimeni nu te pierde
cântece de soare iarnă alungând

când adastă zimbrul verde inorogul
la capătul lumii ceasurile bat
atunci ies din scorburi prin lumina nopții
hoții cei de cai

floarea stâncilor umbra codrilor
se închide drumul tremură hangerul
caravan serai

ieși în lume aprigă mireasă
la răspântii 7 du-te și adună piatra cea de lună

cei feciori de lele și cei hoți de cai
te-or purta pe umeri până după rai