În prezenta specie, sunt câteva specimene neadaptate
la prezentul de care nu se pot agăța,
pentru că sunt lipsite de gheare :
copilului – încă nu i-au mijit,
bătrânului i s-au tocit cu timpul,
iar sfântul și le-a smuls de bună-voie.

În cadrul acestui tablou de familie, singurul străin,
gata oricând să scoată ghearele pentru o cauză străină,
este Poetul care tocmai din această cauză
se sfâșie pe sine ;
totuși, pentru că nu-i sfâșie pe ceilalți,
este tolerat ca prieten de familie.




(volumul "În acte, ești viu"-2001)