mă gândesc să mai pornesc o cruciadă
voi toți nu sunteți nimic
știți prea bine – plănuiți împotriva mea
blocul, scara și chiar strada
sunt toate negre
câini tremură adăpostindu-și în suflet țipătul.
așteaptă să ridice cineva luna
să poată s-o urle.

nu aveam ceva cu voi
și de altfel - poate nu mă nășteam nicodată
dacă nu insistați
îmi ajungea lumea aia
fără cer, fără lumini plătite sau neplătite
doar cu mașini de creat neființă.

să mă gândesc
nu știu dacă îmi place ceva în lumea voastră
poate doar păsările – și să zicem o stea sau două
dacă mi-ați fi spus dinainte
aș fi venit doar să îmi iau ce îmi trebuie.

păcat că acum sunt așa de implicat