- Ai stofă de sinucigaș – mă provoacă oglinda,
fără să-i pese de replica mea …

Aș putea s-o sparg chiar acum,
ca să-i arăt că nici mie nu-mi pasă
de felul în care ea mă privește,
aș putea chiar să m-arunc dincolo
de abjecta ei suprafață poleită,
retrăgându-mi imaginea zilnic maimuțărită
din fața tuturor oglinzilor strâmbe,

dar parcă aud în urma mea
cioburile chicotind, șușotind :
- Uitați-vă la el cum s-a cărăbănit !
- Printr-o spargere !...
- Printr-o efracție !...
- … Un simplu infractor !...
- … Ca toți sinucigașii !...




(volumul "În acte, ești viu"-2001)