Nici voi nu aveți suficientă viață, personajelor ?
Și voi vă sufocați în această piesă,
așteptând cu nesaț schimbarea din actul următor ?
De unde să vă dau eu viață ?
Aștept, ca și voi, o răsturnare de situație
căci eu nu sunt creator,
ci doar un reporter fidel al neantului,
consemnând la limită zbaterea :
- Uite țiganii biciuindu-și cu năduf calul căzut sub povară,
care-și primește din mâna stăpânilor
ultima porție …
- Uite popii cum își numără șpaga
în labirintul de gropi al cimitirului,
ascunși după crucile somptuoase de marmură …
- Uite milițienii obosiți de rondul de noapte
cum ațipesc în brațele târfelor de serviciu,
vegheați de proxeneții care raportează prin stație
că „totul e-n ordine” …
- Uite canceroșii zgâindu-se chiorâș, printre metastaze,
la viața care se zbenguie prin gunoaie …
- Uite încă un azilant adăpostit claie peste grămadă
la morga spitalului, în timp ce Știința se spală pe mâini
de culpa ei medicală …





(volumul "În acte, ești viu"-2001)