ce rău să existe să doară cel mai tare?
e mereu un rău greu și insuportabil
morții și iubiții dor și ne dor
și cât suntem de fragili, gata să ne spargem
fisurați pe dinăuntru de trecuturi străine
clădim palate din vieți trecute și viitoare
uităm să sărutăm și ne amintim c-am sărutat
ignoranți indivizi și plini de găuri negre
umplute cu vidul urii și invidiei
clocotește-n noi un altul în fiecare răsuflare
plângem după alții să ne dea viață
patetici și obosiți, nestăviliți în sentimentalisme
mi-e drag de noi în minunăția ființei noastre
un biet om sărbătorindu-și condamnarea
că doar ce-o fi fericirea alta decât durerea?