Taciturn, Destinul privea alături.

Ce se mai poate crede
despre viața noastră
privind episodul
în care Diva cu gloriile ei
și-o bună vreme-ntr-însa
rupe bucăți din june
și juni, crescuți pe lângă ea,
hrănindu-se cu jarul
amintirii lor?
se-ngrijorau
înțelepții vremii.

A cui durere, zeițelor?
Și-a cui izbândă,
Mamă-greșeală
Soră-pedeapsă
Iubită și Mamă...
...?

Ce-or ști ei de anima
și cum să-nțeleagă? îndrăzni unul
E-un simplu episod,
bunule invitat!
Lasă-i acolo să-și inventeze povești, mai zise
și să mănânce din ele
cât or trăi,
că n-or crede vreodată
cât sunt de pierzători
și cum de suflă,
sărmanii!...


Destinul strănută.

o inocentă adiere
spulberă cuvintele
"va urma...",
două fire de cenușă albă
risipite pe dunele seculare.






"Poteci prin suflet", Antologie de versuri, Ed. Fundației "Universitatea pentru toți", Slatina, 2002