(pe ea n-o ignoram si nici alte lucruri mai mici)

sau

la adapostul semnelor lui

vreau uluirea din mersul ei sa insemne odihna
si explicatiile mele despre el sa-i para firesti
ca si celelalte bucurii nascute din intelegerea armoniilor
altfel
pentru cine atitea gesture inlaturind aerul?
daca ea descrie un cal – cele mai frumoase realizari
ale ei sint argumentele impotriva unei posibile infidelitati
a oricaruia din noi – mie mi se da partea de galop
fara apa, fara fructe si nici somn indeajuns
ea cu gura plina intreaba el ce mai spune el
ce mai face
el vine?
el pleaca?
el va ramine - ii spun –ea vrea atunci sa-i scrie
sa-i vorbeasca dar nimeni nu se gaseste nimeni sa duca
in spate atita apa proaspata
prilej sa schimb un intuneric pe un altul sis a o intreb
- aplecat spre fereastra prin care se vad singerind
asteptarile ei – cine este in adevar cel privit
ca un simplu ideal?
este el de auzit?
este el de vazut?
este el adevarat?
da – sa raspunda ea – si din clipa aceea incepind
- ca pe o dimineata ce uimita de stralucirea soarelui
s-ar pune firesc la adapostul semnelor lui –
toate inscrisurile pe care el – pasare care nu minte
niciodata si vesnic intoarsa din drum – le-a azvarlit
in voia nemuririi
o vor gasi respirind…