Trăiesc în tine precum lumea
în nălucirea ochiului de apă.
O liniște diafană -
În spatele norului, luna și soarele
se întîlnesc, în mare taină, să-și ascundă de noi
divina împreunare. Ce-i dragostea?
O rostogolire a sîngelui prin jgheaburile de aur
ale ființei? O așteptare cutremurată de gîndul
că ne conținem reciproc pînă la absență?
Îți scriu. De emoție, prin foaia de hîrtie încep
să înoate peștișori străvezii, în valuri inegale,
desenate parcă de un orb. Deodată
mă aflu într-un acvariu imens
unde toate vietățile se mănîncă între ele
asemenea literelor dintr-un alfabet de carne.
Cine ești tu? O stea speriată
de propria-i strălucire ca de o boală?
O întîmplare reconstituită din memorie
de cel ce n-a trăit-o nicicînd?
Nu știu. Iese soarele și se varsă în mare,
umple o fereastră, dezgheață un cerc.
Sunt fericit.
Cînd iubesc, puterea mea trece în Celălalt
ca lumina în frunză.