Te înspăimînți. Iei timpul
de dinaintea nașterii și cel de după moarte,
le pui cap la cap: undeva între ele e viața ta.
Tu nici nu exiști. Ești doar
o imagine care, la urmă, îl va înghiți
pe cel ce a creat-o. Atunci
nisipurile se vor umfla și se vor face corăbii,
marea - adiere de vînt, tu - cîntec de luptă
și împăcare. Vei călători, așa, nestingherit,
pînă în grădina cu păsări colorate
și nici nu te vei naște, nici nu vei muri
căci acolo
legănele și sicriele sunt cuiburi
în Pomul Dintîi.