să închinăm Frate și să așteptăm aici
până când va începe să plouă
cu grâu încolțit din ograda tăiată felii de argilă

tălpile noastre scapără încet spre drumul prea des ocolit
o primăvară se cerne vetustă prin sânge și lampa-i aprinsă pe umărul casei
semne de muguri ne prind de haine cu degete de umbre prescurtate
ultimii paznici ai țărânei rotesc cercuri de foc din răscruce-n răscruce
tâmpla râvnește căpătâiul lăzii cu cergă împletită din cânepă

zeul râde isteric în cupele noastre preapline
izvorul cerșește deja odihna
morților le e tot mai sete și noi nu mai ajungem odată



să ne așezăm sufletele de aici
la masa pregătită acolo de cină
mucegăită de timp s-a întors în noi ca un coșciug de lux bătut cu stele

te mai gândești uneori
la saltelele noastre de vară cosite
cu altă coasă decât cea uitată în plină stradă-n față la Gazette?

Photo © Steve Highfield

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.