farurile de la cotul fluviului
dragule
l-au trezit pe Dostoievski
s-a înfipt întreg și cu toți ochii
în fierastruica ce i-au lăsat-o
înspre lună


mi-e frică să-i spun adevărul
îl citim de nu l-am fi citit
îl culcăm sub cartea de căpătâi
of doamne
dragule

cum îl privim
noi cititorii de peste fluviu
întreabă

ce idioți, spune cu gura plină

spune-mi dragule
ce să-i povestesc despre

azi

acum

când volumele lui se uită umflate
îmbrăcate până la gât
în haine de piele de sus
îți trebuie scară
să le ajungi la nas


să nu-mi fie teamă

crezi

știu

Dostoievski mă va înțelege
dragule

mă va îmbrățișa
morfolit în miros de taigă
supărat pe paltonul prea lung

mă bucur am rămas în viață

nu
nu cred
nu dorește să te cunoască