poete ca un stigmatizat orbecăind prin întunericul neaderent prin spațiul triunghiular abisal de baladă latentul ecou colindând prin sângele-ți tulburat de azur influențează polenul jilav al versurilor disparate pe piedestalul de aer al templului tău cântecele de-amor trasează linia albă


șugubăț ca un motan îmbătrânit în rele învârtindu-se în jurul cozii ca un apucat stilat vraciul își prepară leacul de mătrăgună varsă puțin în chesea o dă ucenicului care puști cam zbanghiu răstoarnă conținutul în șoșonii frumoasei prințese


și uite așa nu știu cum se făcu realitatea verde