ochiul ascuns vede halucinanta întrerupere din cadența vremii
fragmente insolubile de timp rămân pe cerul gurii
un vag iz de eternitate se propagă în corp

atomii sunt cuprinși de neastâmpăr
presimt geometria fără coordonate
și vibrează de emoția germinării

amintirea golului de sub sprânceana amorfă
a spațiului elastic

-prin care lumina țâșnea fluidă
ca printr-o gaură de cheie într-o cameră fără ferestre-

rămâne grea

inutil zgârii în aer ca într-un zid
teama subterană se năpustește asupra ochiului
cu pleoapa-i de plumb