din solidaritate cu nopțile tale
aud
nu poți să le termini cu mine la
masă
îți voi șopti la lumina nopții de gaz
viața ce îmi biciuie degetele

numai pe ele le văd atârnate
cârlige de rufe
frumos unul lângă altul
în bătaia vorbelor suliță ale
corului crescut prin orașe
castani îndepărtați pentru ochii mei

din solidaritate voi rămâne
se dărâmă câmpul și școala câini jerpeliți
mă miros de departe
pe scaunul julit de un verde mocnit
te voi aștepta
și numai cu brațele
peste restul de acoperiș
la care îmi voi încălzi
genunchii

nu te grăbi
din solidaritate îmi voi arde și casa