Ești înnorată azi.
Ce plânset vine peste mine
din ceruri... sau din tine?!
Plumb între mine și ursita mea
atârnă greu, într-o batjocură-a luminii.
Vreau să mă ploi cu înnorarea ta
și să mă speli ș-apoi să fie bine...
în tremurare să-mi încing un os la vâlvătaie,
să arzi, să mă prăjesc la tine,
să încropim ospățul din ființa mea,
să ronțăim pe săturate visuri fripte bine...
Ești înnorată... de ai sta așa,
să-ți cânt prognoze cristaline
în versuri melancolice și proaste,
cu sânge de bacovian în vine...
Ce rime zgrunțuroase-mi vin la umezeală,
sunt ud și inocent și parcă totuși am o vină,
mă iartă, veșnic înnorata mea,
știi că-s flămând și eu te vreau mereu lumină...