Ce frumoasă-mi ești,
și ești plină de povești
de privit în frunză udă
un copac șoptind o rugă
de sorbit adânc din fapte
înțelesuri de o noapte
de vibrat ca o tulpină
în furtună de lumină
născocită de dorință
rătăcita-n neființă...
Ce aproape-mi ești
de un zbor de pești
înotând din aripi vechi
adunate ne-perechi
de la îngeri obosiți,
năpârliți și înrăiți
de cădere și de vină
c-au mușcat adânc din tihnă…
și-au plecat dintru zburat
lăsând cerul nevisat,
de aripi nesărutat,
numai bun de înotat...