http://carmenmihaelavisalon.wordpress.com/jam-session/

din Hristea răsărit-am noi toți*
și-n el vom învia într-o zi
dupa ce ne vom curăți de cuvintele rostite împotriva Tatălui
dupa ce ne vom curăți de cuvinte rostite împotriva Fiului
dupa ce ne vom curăți de cuvintele rostite împotriva apropelui și vom rosti:
Facă-se mie dupa voia Ta!
luând forma hrisovului cu pagini imaculate
îl vom primi în menajeria noastră de sticlă
pe CEL născut de năstrapa de aur
așa cum a făcut-o și el,
fratele nostru mai mare, Nichita,
pe care l-am zărit
pregătindu-se să mai pătimească o dată
alături de Fratele său
CUVÂNTUL,
pe care astăzi îl slăvim iar mâine îl vom crucifica
de dragul salvării patrimoniului național
Baraba.

***Baraba de Nichita Stanescu

Baraba,
Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
pe cînd în largul lumii cutreerai semeț
pe cînd, cu lănci și scuturi, cohortele străine
te căutau să-ți ceară al vieții tale preț?

Ai auzit vreodată, prietene, de Mine,
cînd floarea tinereții șsi scutură podoaba?
Ca să te scap de lanțuri, de moarte, de rușine,
Eu am murit pe cruce, în locul tău, Baraba…

Eu răsădisem pacea, tu semănai furtuna.
Și pe-amîndoi mulțimea ne-a pus pe un cîntar.
Minciuna cea din umbră alese-atunci minciuna,
tîlharii cei cu vaza cerură pe tîlhar.

Puteam să sbor din lume, sătul de-a ei urgie.
Și-atunci mulțimea oarba te-ar fi cerut degeaba.
Dar M-am gîndit la tine, privind spre veșnicie,
Și am murit pe cruce, în locul tau, Baraba…

Te chem și astăzi: Vino și vom străbate norii!
Te-am căutat cu lacrimi prin spini și bolovani.
Dar vremea e tîrzie. Mijesc pe dealuri zorii.
Și ceru-ntreg te-așteaptă de doua mii de ani.

De-ai ști ce neagră noapte și ce adînc fierbinte
va fi… cînd suferința nu va cunoaște grabă…
Vei plînge totdeauna și-ții vei aduce-aminte
că am murit pe cruce, în locul tău, Baraba!


______________
Follow up:
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/239768/index.html
&
http://www.agonia.ro/index.php/poetry/237202/index.html

* vers inspirat de http://www.agonia.ro/index.php/poetry/239781/index.html