am lucrat la grajdurile împăratului cinci ani neîntrerupt
și el mi-a dat doi cai albi din aceia mândrii de paradă
căruța e gata mai am să-i pictez câteva flori pe o parte
coviltirul l-am făcut albastru și i-am pus un nor să fie mai verosimil
acum aștept să-ți aduci lucrurile personale caută să fie puține
am mai pus acolo o scriptură pe cervantes
și-o fotografie nu spun cu cine ai să vezi
vino te rog spre asfințit ai timp să mai plângi
vreau să plecăm pe răcoare până la capătul lumii e ceva cale
și trebuie să ne întoarcem tot așa tineri si frumoși
si când ne vom opri în locul din care-am plecat
din căruța noatra albastra vor sării copii mulți surâzând
ei vor avea în priviri toată frumusețea lumii acesteia