Tărâm doar de tine străbătut, îl respiri adânc,
e iarnă.

Ai intrat în decorul unui anotimp
uitat de vremea când pașii își iuțeau înțelesul,
privești cu valoarea unei tăceri întinse între noi
și te lovești inert de frigul acela blestemat
în care urma a pierdut ecoul.

Amintirile nu duc nicăieri în singurătatea iernii
tale.