în umbra
privirilor duioase ale amurgului
sub lacrimile razelor
mă plec acestui pământ
mă înfig precum firul de iarbă-n fața furtunii
în rădăcinile mele
în poalele voluptoase ale țărânei
așezat în lotca mea vlăguită
cu venele jugulare-n mâini
precum două vâsle
purtând culorile curcubeului-n retine
sfâșii apele magmei
înaintez către țărm
acolo unde îmi face cu mâna
utima bătaie de inimă
acolo unde mă așteaptă ultima lacrimă.


16/11/2006
București