Cine e omul acela în cer
Care mută herghelia de cai
Albi în burta norului?

Numai cu un deget în aer
Fluturându-și sprânceana!

Îl aud cum respiră șuierat
Cu spuză de zăpezi la gură.

La ce ar trebui să aflu
Se arată cu un rug
Împărțit între amurg și răsărit.

Din rămășițele gesturilor
Alcătuiește un fel de epavă
În care se încuie
Răsucind inima
Înspre dreapta.

Așa am pătruns înlăuntru-
Ca un râu de vorbe,
Pe crupa valului.

Descheiat la guler,
Cu eșarfa curcubeului.