îmi tremură o nuanță în cămara ta
- e atâta culoare că nu mă găsesc.
îmi tremură o lacrimă-n tăcerea ta
- e atâta calm că nu mă pot deștepta.

Sunt un păcat comis de mulți
lumina mă pândește vitează,
idei sărutate de mult stau întinse pe canapea,
iar cesornicul le privește înduioșat...
îmi cerșește o miscare
dar eu, tăcută de tăcerea ta,
stau și privesc o păpușă prăfuită.

pe scaunul de lăngă mine
stă dus și bolnav un pacient...
Așteaptă să fie tratat de trecut
dar el stă mort într-un sicriu de sticlă
-Nu mă trezești? - visează el.
și pacientul uită că ceasornicul
i-a cerșit o mișcare...

îți tremură o secundă în palmă,
vrei să o strângi bine să n-o pierzi,
dar ai uitat speranțele uitate.
Dormi, dormi acum... E noapte
spuse ceasornicul.